Aici postez ce am eu chef.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=HJpNMY_2sJ8[/youtube]
Si uite ca atunci cand iti e lumea mai draga si iesi in pauza de tigara trebuie sa vina unul ca Razvan sa coloreze atmosfera, mie imi plac cateii si in general animalele hmm Razvan de abia astept sa te muste unul :)) sa vezi ce rad …
Se mai intampla si la oamenii mari :P super tare, pacat ca acel sul de nailon care de abia il apucai cu 2 maina… nu mai este…….! Săfu acu ne tree unu mai mare si mai greu :P doar doar il trimitem pe Toader inapoi acasa :))) glumeam :P
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=E5rGAkYFJ1Q[/youtube]
Cred ca vreo 2 saptamani la rand dimineata trebuia sa ai grija cum deschizi usa, eventual o retrovizoare putin mai spre dreapta, ca deeee… cine stie poate-ti sarea naiba sulul ala in cap. Ce sa-i faci tree si din astea ca altfel am merge razna pe cacari nebanuite. Pentru mai multe filmulete click aici youtube.com/xxxxxcata.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=w0JDQPLuAPc[/youtube]
Cuvantul de ordine este prevenirea si aceasta nu in virtutea sintagmei care spune ca “este mai uşor sa previi decat sa tratezi”, ci pentru faptul ca sunt boli pentru care prevenirea este singura actiune cu acoperirea adevarului stiintific . Aceasta se poate exemplifica prin bolile autoimune caracteristice adultului tanar, dintre care amintesc doar Spondilita Anchilozanta din Reumatologie si Scleroza Multipla din Neurologie.
Este stiut ca fiecare idee isi are timpul sau. Eu cred cu tarie ca incepind cu aceste rinduri, asistam la nasterea unui nou mod de a face medicina, un mod care va defini mileniul in care tocmai am patruns.
Nota dominanta a acestui mod este “medicina” biomecanicii. Toate cunostintele acumulate de medicina de-a lungul timpului raman valabile, dar devin subsecvente pentru o anume categorie de boli.
Daca se va dovedi ca am dreptate, nu peste mult timp, pina si specialistii vor fi de acord ca modul de tratare actual a unor boli, si voi argumenta afirmatia la momentul potrivit cu cazul Spondilitei Anchilozante, poate fi catalogat, cu putin umor, drept : “o gluma neinspirata a baetilor cu diploma in medicina fata de “blondele” de bolnavi”.
Imi asum riscul judecatii timpului pentru vorbele folosite, se poate, neinspirat.
Nu ma astept ca schimbarile sa se produca curind in practica curenta.
Eu am in vedere cunoasterea in sine si lumea celor care dau “ora exacta” in medicina .
Si aceasta doar daca a sosit timpul Ideii.
Sursa: abcn.ro
Sunteti niste draguti toti :) am avut o foarte mare surpriza cand am ajuns acasa, ecranul imi era plin de ferestre :) foarte frumos. Sunt lucruri care te fac sa te simti extraordinar in viata unul il reprezinta prietenii. Va multumesc.
Un mic articol (o ciorna), doar pentru mine, sa vedem cine ma cunoaste ? Cine ma cunoaste atat de bine incat sa stie ca astazi pe 28 se intampla ceva destul de important, in afara de eclipsa de luna :)
Multi ani am crezut ca a fi fericit înseamna a avea un loc de munca, un camin, o masina, sa fii încojurat de persoane fericite. La un moment dat, când aceste lucruri au fost posibile, am început sa ne gândim ce fericiti am fi daca am avea un bebe. Eu îmi doream foarte mult o fetita, sotul oscila între un baietel, nu de alta dar avea atâtea jocuri pe calculator pentru baieti si îsi dorea atâtea masinute, si o fetita sa o îmbrace cu rochite si sa îi faca codite.
Totul era foarte bine. Am ramas însarcinata si visul nostru devenea treptat realitate. Luna de luna mergeam împreuna la medic la control, analize, ecografie.
A fost o sarcina foarte grea în primele trei luni, varsaturi, ameteli, dar toate erau în limitele normale unei sarcini. Îi exasperam pe medici pentru ca vroiam sa fie totul foarte bine pentru bebe. Dupa cele trei luni totul s-a schimbat în bine. Bebele crestea, noi ne simteam bine, deja ne luam în serios rolul de viitori parinti.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=_yrS7xmpe1A[/youtube]
Am început amenajarea camerei, de la zugravit la mobilier. Totul a fost o aventura frumoasa, patutul, lenjeria, rotobilul, carutul, biberoane, jucarii, deja intrasem în lumea celor mici si ne simteam foarte bine. Micuta crestea foarte bine, analizelele erau foarte bune, alimentatia si modul de viata perfecte, ca la carte, numai sa fie micuta sanatoasa. Era stabilit în mare si momentul mult asteptat. Gentuta era la usa si la sfatul medicului urma sa fie o nastere normala. Existau toate premisele ca si micuta si eu sa fim bine daca as fi nascut normal iar perioada de recuperare, dupa nastere, doream sa fie cât mai mica, sa ma pot ocupa de micuta si sa intram cât mai repede în normalitate.23 iunie 2004 avea sa ne demonstreze ca viata poate fi foarte ciudata. Este o data care, nu ne gândeam nici în cele mai urâte vise, ar fi putut sa ne schimbe viata asa mult.